15 lucruri pe care doar moldovenii le înțeleg, restu' lumii poa' să citească de zece ori și tot nu prinde

Auzi, hai să vă zic ceva. Sunt niște chestii pe care le trăiești, le înjuri sub nas, apoi pleci afară și ți se face dor de ele ca de-o măsea stricată, te doare, da' e a ta. Le-am pus cap la cap, nu le-am copiat de nicăieri, le știu din piele. Na, 15 la număr, că așa-i frumos.

1. Rutiera pleacă cân' "s-a umplut", nu cân' scrie pe orar

Poți sta și tu ceasu' întreg în stație uitându-te la șofer cum mai așteaptă "încă unu-doi", cu ușa deschisă, cu motoru' mergând în gol. Orarul ăla de pe geam e mai mult decorativ. Amu te enervezi pă un autobuz din Germania că-ntârzie două minute? Felicitări, ai rutiera în sânge, n-ai ce-i face.

2. "Las-o baltă" nu-i o vorbă, e o religie

Occidentalii au terapeut, au jurnal de recunoștință, mindfulness și restu'. Noi avem "las-o baltă" și cam atât. S-a stricat mașina, las-o baltă. Ț-a promis cineva ceva și n-a făcut, las-o baltă, mă rog. Costă zero lei ședința și, na, câteodată chiar merge mai bine decât un psiholog cu 50 de euro ora.

3. Bunica ta e pregătită de-un asediu de trei ani, nu de-o iarnă

Beciu' plin cu borcane, zacuscă, gogoșari, un compot din '19 pă care nime' nu-l mai atinge da' nime' nu-l aruncă, un sac de cartofi și o sticlă de vin "pentru musafiri" care na, nu vine niciodat' la timp. Vine sfârșitu' lumii, casa bunichii din sat rămâne buncăru' familiei, garantat.

4. Pașaportu' românesc e cheia de aur, da' n-o arăți la tot omu'

Ai buletin românesc, ai liber pă tot continentu', bravo ție. Da' ferească Dumnezeu să afle mahalaua cât ai alergat pă la acte, drumu' la Iași, cozile alea, mica atenție pă la notar ca să meargă mai iute. E un secret de familie, nu-l povestești la prima cunoștință, da' toată lumea are unu' la fel, doar că nu vorbește.

5. Weekendu' e sfânt, te duci la țară "să ajuți la muncă"

Vii obosit de la oraș, de la serviciu, și primești un telefon: "hai duminică, că-s buruienile cât gardu'". Nu contești, te duci. Lunea te dor mâinile la birou da' cartofii-s curați și mă-ta e mulțumită, și asta-i moneda ta pentru liniște până la sapa viitoare.

6. "La muncă afară" nu-i job, e neam întreg

Jumate' din familie e "la Moscova" ori "acuma la Italia" ori "s-a dus în Cehia, na". La orice nuntă te-ntreabă careva: "da tu unde ești, tot afară?" Banii trimiș' acasă au ridicat case cu trei caturi în sate unde mai stau doi bătrâni. E și trist, e și normal, la noi merg mână-n mână.

7. Nunțile țin pân' dimineața, cu fanfară vie

Nu pleci la 11 seara ca omu' civilizat de la o nuntă la noi. Rămâi pân' răsare soarele, mănânci sarmale la patru dimineața, iar nașu' plânge de trei ori, o dat' de emoție, o dat' de vin, o dat' fiindcă tot el a plătit muzica pân' la urmă.

8. Colhozu' a murit, cuvântu' n-a murit

Zici "mă duc la colhoz" și toată lumea știe ce vrei să spui, deși instituția aia s-a stins de vreo treizeci de ani. Așa-i cu multe de-ale noastre, URSS-u' a plecat, cuvintele lui au rămas cu chirie pă viață în capu' nostru.

9. Groapa din asfalt de lângă bloc nici n-o mai vezi

E acolo de-o viață, o ocolești pă întuneric fără să te gândești, ca un ritual. Ar cădea un străin în ea și-ar da în judecată primăria. Tu doar zici "aha, tot acolo-i" și mergi mai departe, ce să faci.

10. Diminutivele n-au margine la noi

"Măricico", "puișorel", "fetițico", și-asta la o femeie de 45 de ani, cu doi copii mari. Dragostea moldovenească se măsoară-n câte silabe mai adaugi la nume, nu în vorbe mari și reci.

11. La piață te tocmești, nu-ntrebi prețu' ca să-l plătești

Întrebi ca să-nceapă negocierea. "Da la ultimu' preț cât iese?" zici cu fața serioasă, chiar și pentru un kil de roșii care costă deja cât costă. Nu-i despre bani, e despre ritual.

12. "Poate" la noi înseamnă orice-n afară de "poate"

Cân' zice unu' "poate vin", poat' să-nsemne sigur vin, poat' să-nsemne nu vin deloc, poat' să-nsemne mă gândesc da' nu vreau să te jignesc zicând nu direct. Ar trebui predat la facultate ca limbă străină, pă bune.

13. Vinu' din beci bate orice diplomă

Poți fi doctor, avocat, ce vrei tu, da' dacă tac-tu face vin bun, la orice masă de familie ești întâi "băiatu' lui nea Vasile, ăl cu vinu' bun". Ierarhia adevărată se face-n beci, nu la birou, na.

14. Cine suntem noi de fapt, discuție veșnică la masă

"Suntem români, suntem moldoveni, suntem și-și" cade sigur la orice masă mai lungă de-un ceas, de obicei după al treilea pahar, cu unchiu' care are părere fermă și glas ridicat. Nime' nu câștigă, da' toți participă cu drag.

15. Chișinăul e mic dar te vede toată lumea

Ieși după pâine-n trening cinci minute, garantat dai de fosta colegă, de vecina de la trei și de-un văr pă care nu-l prea suporți. Are aproape jumate' de milion de om, da' merge ca un sat cu blocuri.

Bonus, că mi-am adus aminte de-alea și nu le puteam lăsa afară

16. Troleibuzu' de la 7 dimineața e-al babelor, punct.

Urci în troleu la ora aia și-i plin ochi de babe cu abonament gratis, stau pă tăt' locurile, iar tineretu' care merge la uni stă în picioare tăt drumu', ținându-se de bară, ca ele să se cătăie pă gratis pân' la piață ori pă la biserică. Plătești bilet, stai-n picioare, asta-i ordinea firească la noi, n-o discută nime'.

17. De Ziua Vinului dansează și bunelu' de 70 de ani, da' în troleibuz zice că-l dor oasele

Ai zice că omu' nu se mai poate mișca, da' pune-i o horă și-un pahar de vin bun și-l vezi jucând ca la 20 de ani, cu batista-n mână, sărind ca un ied. Da' a doua zi, în troleu, dacă nu-i cedezi locu' imediat, se jeluie tăt drumu' că-l doare spatele și că "tineretu' de-acuma n-are respect". Contradicție vie, la noi normal.

18. Vorbim rusa fără să ne ceară nime', da' na, trebe să ne conformăm

Mergi la piață, la magazin, oriunde, și dacă vine cineva și-ț vorbește rusește, tu automat treci pă rusă, deși ești acasă la tine, în țara ta. "Unica națiune", zice careva la televizor, da' pă stradă tot noi ne adaptăm la limba lor, nu invers. Chestia asta o simte tăt omu' de-al nostru și nime' n-o zice tare.

Nu-i perfectă Moldova asta a noastră, are rutiere-ntârziate, bunici încăpățânate și-o groapă lângă bloc pă care n-o mai repară nime'. Da' dacă ai citit lista și ai zâmbit măcar de trei ori recunoscându-te, atunci știi și tu ce nu poate fi explicat unui străin oricât ai încerca: dorul de-acasă vine tocmai din lucrurile alea mărunte, ciudate, câteodată enervante, pă care nu le-ai schimba pentru nimic.

Tu ce-ai mai pune pă listă? Sigur ai și tu o poveste de-a ta!